English versionEN
Varoufakis: Eurogroup nu este alcătuit din miniștri ci din reprezentanți ai Troikăi

Varoufakis: Eurogroup nu este alcătuit din miniștri ci din reprezentanți ai Troikăi

Dacă veți căuta pe google fraza - FMI a greșit – veți găsi foarte multe pagini care duc spre articole în care FMI își cere (și nu prea) scuze pentru eșecurile repetate de a relansa economiile mai multor țări – printre ele și România. Acordul cu FMI a fost încheiat în primăvara lui 2009 şi s-a spus atunci că, de fapt, el reprezintă o "ancoră", în cazul în care situaţia economică pe plan mondial sau cea internă s-ar fi deteriorat rapid. Un an mai târziu, inevitabilul s-a produs. Guvernul de la Bucureşti a trecut (și dintr-un impuls slugarnic de a face exact cum i se dictează) la ajustări dure - să taie salariile cu 25% şi, în urma refuzului Curţii Constituţionale de a admite tăierea pensiilor cu 15%, să crească Taxa pe Valoarea Adăugată de la 19% la 24%.

După doi ani de la semnarea acordului cu FMI, șeful misiunii FMI la noi, Jeffrey Franks se declara dezamăgit că economia României nu a crescut. Analiștii economici de la noi din acea perioadă spuneau clar că ei nici nu se așteptau ca aceasta să crească. Pentru Liviu Voinea, şeful Grupului de Economie Aplicată (pe atunci, acum este viceguvernator BNR), Fondul Monetar nu a avut niciun obiectiv de relansare economică. "Relansarea economică nu a fost o ţintă a FMI - ţinta a fost deficitul de cont curent. Măsurile de austeritate nu au făcut decât să adâncească criza şi să anihileze timida creştere care se întrevedea."

Mai mult, în 2013, un document de lucru al FMI arată că reducerea cheltuielilor publice şi reducerea deficitelor au dus la efecte neluate în calcul în momentul în care măsurile de austeritate au fost adoptate. „S-a subestimat în mod semnificativ creşterea şomajului şi scăderea cererii interne odată cu consolidarea fiscală”, se arată în document.

Între timp, sute de mii de oameni din România au simțit pe pielea lor efectele eșecului politicilor de austeritate. Munca atipică în România a luat amploare după izbucnirea crizei, iar azi tinde să devină ceva normal. Asociația CONECT, cu ajutorul sociologului Ștefan Guga care a studiat fenomenul muncii atipice am întocmit în premieră un raport pe această temă – MUNCA ATIPICĂ ÎN ROMÂNIA DE LA IZBUCNIREA CRIZEI – O perspectivă de ansamblu. Puteți să-l găsiți aici. Raportul, așa cum mai spuneam, vă dezvăluie premisele, tendințele și dezvoltarea unui fenomen care ne afectează în continuare din ce în ce mai mult. Pentru că flexibilizarea relațiilor de muncă după modelul european atât de așteptată de către angajatori și angajați au dus în România și la o reducere a securității și siguranței locurilor de muncă ale celor din urmă. Totul în numele mărețelor proiecte eșuate ale FMI pe care nu și le asumă nimeni. Iar procesul a fost unul ireversibil. Chiar rapoartele Eurostat, FMI și Comisiei Europene au arătat că România nu se mai numără doar printre cele mai sărace țări din Europa (fiind chiar pe primele locuri) ci că a crescut și inegalitatea socială.

Într-o discuție de la începutul verii ( la Biblioteca Publică din New York), Yanis Varoufakis și Noam Chomsky au dezbătut strategiile economice contemporane. Începând de la investițiile enorme ale statelor, drumul banului public spre descoperiri ștințifice și din medicină care la rândul lor vor fi vândute apoi de către corporații înapoi publicului pentru un profit care se regăsește doar în conturile corporațiilor. Discuția întreagă și scriptul acesteia se găsesc aici.

Una dintre tezele lui Yanis Varoufakis pe care le inițiază este că deși capii FMI știu foarte bine că soluțiile impuse statelor nu au cum să funcționeze, împing lucrurile până în punctul în care statele sunt obligate să accepte aceste soluții. Și asta doar pentru că au investit foarte mult capital politic în aceste programe și simt că altfel și-ar pierde din credibilitate. Ceea ce este cu adevărat grav este că s-a ajuns la un asemenea nivel de joc al ego-ului încât deși economiști de top ai FMI își anunță colegii, persoane decidente în strategiile care urmează să fie impuse – cum a fost cazul lui Blanchard care avertiza asupra caracterului distructiv al măsurilor politice de austeritate în timpul crizei de recesiune – aceștia ignoră cu desăvârșire rapoartele. Varoufakis povestește că în Eurogrupul cu care se întâlnise pentru 10 ore de dezbateri în mare parte plicticoase, cu concluzii redundante și lipsite de valoare,  rapoartele economiștilor FMI nici măcar n-ar fi fost menționate dacă el nu le-ar fi adus în discuție. “Am citit capitole întregi și paragrafe din proprii lor statisticieni și economiști cum e spre exemplu și Olivier Blanchard. Mai era un studiu remarcabil al FMI care arăta că liberalizarea piețelor de muncă, eliminarea protecției muncii, eliminarea protecției sindicatelor, eliminarea drepturilor sindicale, a protecției privind concedierile nedrepte și toate aceste măsuri, aceste măsuri sunt cele contraproductive atunci când vorbim despre competitivitate și rentabilitate. FMI-ul spusese toate acestea din 2014. Un raport frumos. Ar fi putut fi foarte bine scris de un economist progresist.”

Raportul arăta că aceste reforme ale pieței muncii pe care FMI-ul le băgase cu forța pe gâtul tuturor țărilor începând din Africa, până în Asia și Europa, nu funcționează, nu măresc competitivitatea, mai ales atunci când investițiile în capital lipsesc. Varoufakis spune că deși a ridicat toate aceste probleme în timpul ședinței din Eurogroup nimeni nu a fost interesat să dezbată subiectul. Pentru că deciziile se iau mereu înainte unor astfel de ședințe și pentru că, deși nimeni nu știe, Eurogroup nu este alcătuit din miniștri ci din reprezentanți ai Troikăi. Nu miniștri de finanțe ai țărilor decid ci reprezentanții Troikăi. „Practic șeful Eurogroup, să recunoaștem, este de obicei desemnat de Dr. Wolfgang Schäuble. Apoi, imediat după el este adevăratul stăpân al UE, un domn pe nume Thomas Wieser, nimeni n-a auzit de el însă el deține adevărata putere.”

Scurtă descriere a celor doi din dezbaterea despre care nu ați citit și nu veți citi vreodată în presa mainstream: Yanis Varoufakis, economist, professor de economie la Universitatea din Athena și fost membru în parlament, a devenit ministru al finanțelor în Grecia în timpul crizei financiare, iubit și urât în același timp. Noam Chomsky, mare lingvist, analist politic, autor al unor cărți de teorie politică și economică vândute în exemplare numeroase la nivelul întregii lumi.