English versionEN
13.06.2017 11:24 TOATE ŞTIRILE

Ce țepe mai dă angajatorul român, experiențe fel și fel

Ce țepe mai dă angajatorul român, experiențe fel și fel

Concursul Serviciul de scrieri a ajuns pe ultima sută de metri. Știm că există o legătură între cei care se trezesc la ora cinci dimineața să facă naveta spre singura întreprindere din regiune și cei care lucrează în birouri luminoase cu pereți de sticlă. Legătura este vulnerabilitatea la capriciile pieței și ale superiorilor. Nimeni nu trebuie să accepte salarii jenante, ore suplimentare neplătite, sarcini care nu-s in fișa postului, clauze abuzive și tot așa. Tocmai de aceea, i-am rugat și pe cei din juriul care va decide câștigătorii acestui concurs să ne povestească despre țepele pe care le-au luat ei la locul de muncă dar și despre ce înseamnă pentru ei un serviciu ușor.

 

Ne-au povestit despre asta și Sidonia Bogdan reporter special cu o experiență de 3 ani la Jurnalul Național, alți 5 la România Liberă, în present freelancer și colaborator Vice și Florin Poenaru, antropolog și co-editor al siteului CriticAtac.

Sidonia Bogdan: Cea mai urâtă țeapă de la angajator mi-am luat-o după terminarea concediului de maternitate. Nu a avut nimeni curajul să-mi spună în față că nu mai vor să mă primească înapoi și m-au amețit o lună fără să înțeleg nimic. După insistențele mele, mi-au zis că mă pot primi înapoi dar îmi dau doar salariul de pe cartea de muncă (atunci era doar cel minim acolo, restul pe drepturi de autor). Serviciu ușor înseamnă un serviciu stabil, în care angajatorul își onorează obligațiile, iar șeful este ales pe competențe, nu pe pile. Un șef idiot îți poate face viața un calvar, ceea nu doresc nimănui.

Florin Poenaru: Mi-am luat țeapă de la un posibil angajator. Foarte pe scurt: mai demult am aplicat la o poziție în ceva proiect al unei organizații care dorea să se extindă în Romania. Poziția pentru care aplicam era aceea de facilitator local, adică o persoană care pe baza cunoștințelor locale să ajute organizația să se integreze la fața locului și să desfășoare proiectele.

 

Am trecut de prima probă formală (dosar, etc.) și am ajuns la următoarea care în loc de interviu era un fel de test pe care trebuia să-l rezolvi într-o oră. Testul era foarte inteligent: te punea să rezolvi situații ipotetice care ar fi făcut parte din fișa viitorului post. Trebuia să invoci resurse locale și parteneri locali în cadrul acestui demers. Era simplu, era frumos. M-am pus pe treabă, am dat ce e mai bun din mine și am dat send în 45 de minute. N-am mai auzit nimic apoi de la acei oameni, deși înainte răspunseseră cu promptitudine. Între timp mă prinsesem și eu care era ideea: testul nu era de fapt un test ci o formă de extragere de informații esențiale pentru proiect sub aparența unui examen pentru job. Nu știu câți oameni au candidat în afară de mine, dar e clar că la final aveau o bază de resurse locale semnificative pentru extinderea în România.

Serviciu ușor nu înseamnă nimic după părerea mea - pentru că nu există ”servici ușor”. Orice serviciu e un serviciu greu. Dar până și asta a ajuns un privilegiu: problema acum nu mai pare a fi dacă ai un serviciu ușor sau greu, ci dacă ai unul. Cu toate astea rămân optimist: comunismul va fi o lume în care nu mai muncește nimeni, nu una în care muncesc toți. După cum arată capitalismul azi, pare că ne întreptăm direct înspre acolo.

Joi, 15 iunie, de la ora 19:00, vom premia câștigătorii concursului la TURA DE DUPĂ SERVICIU, în incinta pub-librăriei volum4 - Hecate (Str. Paleologu 26).

Odată cu premierea textelor câștigătoare trimise pentru concursul Serviciul de scrieri - Concurs, lansăm și numărul 17 al Gazeta De Artă Politică, care este dedicat temei campaniei noastre - munca și condițiile de muncă din România.