English versionEN
12.06.2017 13:13 TOATE ŞTIRILE

Servici'Ușor: O poveste despre muncă, Patriciu și Cornete

Servici'Ușor: O poveste despre muncă, Patriciu și Cornete

Concursul Serviciul de scrieri a ajuns pe ultima sută de metri. Știm că există o legătură între cei care se trezesc la ora cinci dimineața să facă naveta spre singura întreprindere din regiune și cei care lucrează în birouri luminoase cu pereți de sticlă. Legătura este vulnerabilitatea la capriciile pieței și ale superiorilor. Nimeni nu trebuie să accepte salarii jenabile, ore suplimentare neplătite, sarcini care nu-s in fișa postului, clauze abuzive și tot așa. Tocmai de aceea, i-am rugat și pe cei din juriul care va decide câștigătorii acestui concurs să ne povestească despre țepele pe care le-au luat ei la locul de muncă dar și despre ce înseamnă pentru ei un serviciu ușor.

Să vedem deci ce spune – Mihai Radu - redactor-șef adjunct la revista Cațavencii și redactor la Starea Nației (emisiune tv) despre experiențele lui de muncă :)

 

 

O poveste despre muncă, Patriciu și Cornete

Să optimizezi înseamnă de cele mai multe ori să pui la comun, să amesteci, să uniformizezi și, în cele din urmă, să ai costuri mai mici.

De vreo 14 ani am tot “combinat” chestii prin presă. Am auzit de sute de ori “Băi, fii atent că am un proiect” sau “Da’ dacă facem noi ceva pe online”. Multe au murit în stadiu de bere și discuții, multe au început și s-au retras discret, unele au reușit.

De fiecare dată însă am lucrat la proiecte de satiră, adică în mici grupuri de oameni care să împăunau că sunt creativi, umoriști și, unii dintre ei, chiar erau.

Câteodată, aceste mici grupuri se întâlneau cu portavioanele opiniei publice românești. O astfel de întâlnire s-a petrecut atunci când, lucrând la Aspirina săracului și Plai cu boi, în același sediu cu Dilema veche, ne-am ciocnit de Dinu Patriciu și Răzvan Cornețeanu. Pe Patriciu mi-l amintesc aiurând. Omul delira, trecea de la prețul grâului la jenante jocuri de cuvinte, în timp ce afară îl aștepta cu orele o limuzină cu motorul pornit. Șoferul era trimis mai mereu să cumpere platouri cu foietaje de la Fornetti. După o vreme, Patriciu arăta de parcă însuși Dumnezeu își scuturase mătreața pe el. Era plin din cap până în picioare de firimituri. Jalnică figură, după Fornetii își aprindea un trabuc și de la prețul porumbului începea să delireze pe marginea magazinelor Mic.ro. O vreme omul a fost tolerat în redacție, venea să se relaxeze, să se mai dea mare și, de multe ori, să rate că și el are umor și e creativ și îl duce mintea. Când a murit așa mi l-am imaginat: într-un coșciug de la Rolls-Royce, familia și amanta aruncând cu flori, de sus mâna supremului cofetar presăra firimituri de foietaj. Două bătrâne cubaneze au fost pătrunse de un fior straniu: acele trabucuri tocmai își perduseră destinatarul.

Într-o zi, Patriciu n-a venit doar cu șoferul, cu mașina, cu platoul de Fornetti și cu trabucurile. A apărut cu un tip la costum care se mișca robotic. M-am gândit că vreun cioclu a greșit adresa. Nu, nu greșise adresa. Și, nu, la acel moment nici măcar nu tușea cineva, darămite să aibă alte simptome alarmante. Cornete, cum avea să-l rețină istoria presei și a greței, avea ceas mare, auriu, butoni la cămașă și, dacă am văzut bine, cred că și cele două scame de pe haină erau de firmă.

Ne-am adunat într-o încăpere mare de pe strada Școala Floreasca, unde își avea sediul Aspirina, Plaiul și Dilema. Puhoi de lume, de la maestrul Cosașu la mâțele care se lăsau bâzâite de muscă în miezul verii prin colțurile curții.

Of, și a început Cornete să-și facă numărul: sunt un pasionat al cărții, am crescut într-o casă în care cartea era la mare preț, într-o casă în care se citea, pentru mine cultura e totul, vă citesc, vă admir, vă iubesc… dar, de mâine trebuie să vă mutați cu toții în Casa Presei și de acolo, în scurt timp, în Băneasa unde se costruiește acum o mare clădire, pe trei niveluri, sticlă, cartele de acces, tot ce trebuie.

I-am comunicat că nu mergem niciunde. Ne-a întrebat de ce am mai avea nevoie pentru reviste… calculatoare, softuri etc. Am zis că da, și de niște beri. Eram conștient că revistele își întâlniseră groparul.

“E cel mai bun”, ne-a spus Patriciu după ce noi, cei din redacția Aspirina, ne-am exprimat rezervele cam în felul următor: “Cine e panarama aia? Noi n-o să lucrăm niciodată cu un asemenea imbecil. Noi nu mergem în Casa Presei, nu mergem în Pipera.” Patriciu n-a mai venit, se uscau foietajele pe tavă. În schimb ne-am dus noi în Casa Presei. Cornete nu a mai vorbit cu noi, ne împingea cu fiecare gest să plecăm, să renunțăm, să ne lăsăm de înjurat. Ooo, da, aveam de înjurat: veniseră Halpert, Cartianu, Ciocăzanu, probabil cei mai bătuți în cap indivizi din presa universală. Auziserăm cu toții despre ce salarii au oamenii ăștia. În timp ce nouă începuseră să ne întârzie banii. Nu au venit calculatoarele, nu au venit softurile, Patriciu nici atât. Aspirina a murit în scurt timp, Cornete i-a pus la nas butonul argintiu și el nu s-a aburit. A venit să ne spună într-una dintre ultimele zile: vă dau restanțele de bani și vă mai dau două salarii, dar plecați fără scandal. I-am zis să ne dea banii. După ce ne-a dat banii l-am făcut muist și dobitoc.

În Pipera Patriciu a cumpărat o tipografie, a investit cât a investit SUA în NASA, și-a împachetat aspirațiile imbecile în piele ecologică și l-a lăsat pe Cornete să dea bani publicitarilor, să-i mituiască cu vacanțe prin locuri exotice pentru a primi cât mai mulți bani din piață. Peste niște ani a aflat că Cornetele și băieții lui îl furau pe rupte. A aflat că Cornete și-a făcut grădină zoologică acasă. Nu s-a vorbit totuși mult despre motivele despărțirii dintre Patriciu și Cornete doar pentru ca Patriciu să nu pice de maxim rahat.

Cornetele și-a luat banii, a investit la Reporter Virtual și la Hotnews. Într-o vreme apărea la B1 și la Nașul. Se scobea de niște geopolitcă cu siguranța lui Gușă, aborda totul global nu ca unul care a citit, cât ca unul care, să zicem, a călătorit pe banii lui Patriciu.

Vă reamintim că joi, 15 iunie, de la ora 19:00, vom premia câștigătorii concursului la TURA DE DUPĂ SERVICIU, în incinta pub-librăriei volum4 - Hecate (Str. Paleologu 26).

Odată cu premierea textelor câștigătoare trimise pentru concursul Serviciul de scrieri - Concurs, lansăm și numărul 17 al Gazeta De Artă Politică, care este dedicat temei campaniei noastre - munca și condițiile de muncă din România.