English versionEN
14.06.2017 14:03 TOATE ŞTIRILE

Țepele la locul de muncă și condiția precară a angajatului

Țepele la locul de muncă și condiția precară a angajatului

Azi ne-au răspuns la întrebările despre țepele angajatorilor și despre ce înseamnă pentru ei un serviciu ușor: Luiza Vasiliu (reporter Casa Jurnalistului și coordonator Scena9), Rodica Novac (președinte Asociația CONECT) și Costi Rogozanu (jurnalist voxpublica.ro, site-ul de opinie al grupului Realitatea) membri ai juriului care a decis câștigătorii concursului Serviciul de scrieri. 

Luiza Vasiliu: Cred că-s destul de norocoasă din punctul ăsta de vedere, pentru că nu mi-am prea luat țepe, nici măcar când am fost chelneriță. Mi s-a întâmplat o singură dată să fiu dată afară, iar angajatorul a uitat să-mi spună (am aflat de la contabilă, nici nu mai știu cum). Dar oricum nu-mi plăcea jobul și-mi tăiaseră din salariul de juma de normă pentru că fusesem plecată două zile la un târg de carte, așa că n-a prea contat. Am, în schimb, pe cineva foarte apropiat, care, după zeci de ani în care a lucrat în același loc, s-a trezit într-o zi că noua conducere i-a tăiat postul, l-a izolat și a făcut tot posibilul să-l determine să plece. Ceea ce-a și făcut, discret și pe tăcute, deși asta a însemnat să lase în urmă munca de-o viață. Punem foarte puțin preț pe munca asta de-o viață, sau cel puțin așa mi se pare.

 

Ce înseamnă serviciu ușor? Hmmm, păi cam așa: să mă pot trezi luni la 12, dacă nu-i nimic presant de făcut, să lucrez uneori de-acasă, să am libertatea de-a lua decizii referitoare la munca mea, fără să depind de nimeni, să fac mai mult ce-mi place și mai puțin ce trebuie. 

Rodica Novac: Cea mai mare țeapă am luat-o personal, împreună cu angajații asociației, când finanțatorii au început să ceară contracte de muncă pe durata proiectelor. Toate sunt cu durată determinată de timp, uneori de doar câteva luni. Din acel moment am spus adio predictibilității, creditelor bancare, concediilor pentru îngrijirea copilului și chiar ajutorului de șomaj. Lucrul pe proiecte poate să-ți aducă satisfacție profesională pentru că lupți pentru o cauză socială dar lucrătorii din domeniu devin la rândul lor precari, neștiind dacă vor mai avea contract de muncă după ce se termină proiectul. Nu mai vorbim despre faptul că proiectele pe termen scurt rareori înseamnă că poți garanta cu adevărat un impact asupra comunității în care lucrezi.

Servici’ ușor înseamnă un loc de muncă ce îți asigură condiții de muncă decente, stabilitate și satisfacția lucrului bine făcut. Dacă lucrezi 12 ore/zi, fără să știi ce te așteaptă când se termină proiectul, ești obligat să dai prioritate unui milion de hârtii (zeci de bibliorafturi de hârtie semnate și stampilate cu Conform cu originalul) în loc să-ți urmărești obiectivele și calitatea serviciilor și nu vei vedea finalitatea acțiunilor tale, munca ți se va părea stresantă, lipsită de valoare adăugată și utilitate socială, amenințătoare (pentru că lucrezi cu bani publici) și descurajant de rutinieră.

Costi Rogozanu: Primul job e mai mereu o țeapă. Adică ești victima filozofiei ”ești tânăr, deci trebuie să tragi mai mult, trebuie să demonstrezi etc.”. Acum se numește internship. Acum 15 ani era un soi de ucenicie la limita mizeriei. N-a fost ușor, deși știu că alții au avut experiențe mult mai nasoale Mi se spunea tot timpul ce mare privilegiu e că am un job, că sunt respectat, că învăț ceva. Dar dacă mă uit în urmă  treaba semăna mai degrabă cu un ritual de inițiere, cu muncă epuizantă și stres dărâmător la un cotidian central. Toate poncifele clasice ale primei țepe la job s-au desfășurat acolo. Problema era cu banii, tocmai pentru că ”mi s-a dat o șansă” nu puteam vorbi de bani. Am intrat în anii 2000 în câmpul muncii și deja era dominantă poezia ”trage tare și ciocul mic, zi mersi că ai o pâine de mâncat”. Din motivul ăsta, discuția despre bani era întotdeauna ridiculizată, erai privit ca un stupid materialist în lumea idealistă a presei (haha, da, se poate). În jur prin redacție se ridicau pături și păturici de privilegiați, dar pentru tineri nu era decât hămăleală și inițiere în hămăleală de parcă intrai la pușcașii marini. Țeapa nu era pe față, nu erai tras în piept cu nesimțire, ci cu încurajări și bătăi pe umăr; după 6 zile de lucru, 12 ore pe zi, rămâneai doar cu gustul amar că ai fost folosit în timp ce tu abia îți acopereai chiria într-un oraș din ce în ce mai scump. În fine, ziarul a fost vândut (între două trusturi mari europene) și suma a fost enormă, bonusurile de care se vorbea în cazul managerilor erau și ele babane, iar noul manageriat venea nu doar cu aceleași salarii dar cu un nou set de învinovățiri. Sunteți vinovați că nu se vinde ziarul destul de bine, că nu vă adaptați la tabloid și tehnologie și toate celelalte. Unul dintre consultanții care a asigurat trecerea la noul tip de ziar lua într-o săptămână cât luam eu într-un an. Am plecat la prima ofertă mai bună, că altfel, și după atâta  schimbare și training corporatist venit de la consilieri cu minți odihnite, și cu prețul caselor în creștere riscam să plătesc chiria și, în rest, să trăiesc cu sarmale trimise de mama de acasă, ca în studenție.

 

Servici ușor înseamnă salariu care să acopere condiții decente de viață și care să-ți lase și timp de respirație. Trebuie asigurată o minimă protecție în fața patronatului, nu trebuie să stai tot timpul în bătaia capriciilor conducerii, să ai treburi clare de făcut pe care să le duci la bun sfârșit fără probleme. Pentru asta trebuie să ai și șefi care să facă și altceva decât să se bucure de propriul statut. Demnitatea, să te simți bine la locul de muncă, toate astea nu sunt vorbe în vânt. Dacă tot timpul trebuie să fii cu ochii în 4 să nu-ți scadă plata după cum le vine, dacă singura grijă e să reușești să ieși întreg după o săptămână de muncă, n-are cum să fie bine. Serviciul ușor este cam inversul propagandei de acum care pretinde că muncitorul nu vrea decât flexibilitate și să fie capabil să zboare din job în job după cum cere piața. E o vrăjeală de doi bani. Nimeni nu vrea așa ceva.

 

Joi, 15 iunie, de la ora 19:00, vom premia câștigătorii concursului la TURA DE DUPĂ SERVICIU, în incinta pub-librăriei volum4 - Hecate (Str. Paleologu 26).

Odată cu premierea textelor câștigătoare trimise pentru concursul Serviciul de scrieri - Concurs, lansăm și numărul 17 al Gazeta De Artă Politică, care este dedicat temei campaniei noastre - munca și condițiile de muncă din România.