English versionEN
Jurisprudenta

Jurisprudenta

Nume Cuvinte cheie
Modificarea contractului de muncă. Anularea evaluării profesionale anuale
Titlu speță: Modificarea contractului de muncă. Anularea evaluării profesionale anuale
Tip speță: Decizie civilă
Număr speță: 705
Dată speță: 2003
Obiect: Dreptul muncii
Rezumat / comentarii speță: -
Sursă speță: http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii/modificare-contract-munca-anulare-evaluare-705-2003
Open
Instituție judecătorească: Curtea de Apel Timişoara
Descarcă: Descarcă
Modificarea functiei liderului de sindicat in timpul suspendarii contractului individual de munca
lideri sindicali, modificare functie, suspendarea contractului de munca
Titlu speță: Modificarea funcției liderului de sindicat în timpul suspendării contractului individual de muncă
Tip speță: Sentință Civilă
Număr speță: 2577
Dată speță: 19/03/2015
Obiect: Contestație decizie modificare CIM
Rezumat / comentarii speță: Pe perioada în care liderul sindical este salarizat de către organizația sindicală, contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar acesta își păstrează funcția și locul de muncă avute anterior în baza art. 50 lit. e) din Codul muncii. Astfel, în situația în care liderul de sindicat, încheie un contract individual de muncă cu sindicatul, contractul său de muncă încheiat cu unitatea se suspendă. Suspendarea contractului de muncă încheiat cu unitatea încetează la data încetării contractului individual de muncă încheiat de liderul de sindicat cu sindicatul. Reclamantul a chemat în judecată societatea la care lucra întrucât în perioada în care a avut contractul individual de muncă suspendat pentru că era salarizat de sindicat, societatea i-a desființat postul iar, la încetarea suspendării, a fost încadrat pe un alt post. Reclamantul a solicitat instanței de judecată anularea măsurilor unilaterale de modificare a funcției și de modificare a locului de muncă de la sediul central al societății la o sucursală a acesteia, reîncadrarea în funcția deținută anterior și obligarea societății la plata diferenței de salariu. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 41 alin. (1) din Codul muncii conform cărora, „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților." Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește ca, prin excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile codului muncii. Elementele la care se referă modificarea sunt stabilite la aliniatul 3 ca fiind: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. Codul muncii stabilește că modificarea unilaterală a salariului este admisibilă numai în cazul sancțiunii disciplinare, pe perioada determinată de timp. Instanța de judecată a admis acțiunea reclamantului în parte și a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior dar a respins cererea privind acordarea diferențelor salariale în condițiile în care drepturile salariale ale reclamantului, încasate ulterior reluării contractului de muncă, au fost superioare celor avute la momentul suspendării contractului. A arătat instanța de judecată că nu se poate stabili cu certitudine existența unui prejudiciu în patrimoniul salariatului și nici care este întinderea acestuia, câtă vreme titularul pretențiilor nu a argumentat în ce a constat neexecutarea de către societate a obligației prevăzută de art.9.5 lit.e din contractul colectiv de muncă, respectiv care ar fi trebuit să fie salariul ce ar fi putut fi obținut dacă ar fi avut continuitate în acel loc de muncă.
Sursă speță: Arhiva Confederaţia Naţionala Sindicală Cartel ALFA
Open
Instituție judecătorească: Tribunalul București, Secția a VIII a, Conflicte de muncă și asigurări sociale
Descarcă: Descarcă
Munca in zilele de sarbatoare legala in centrele comerciale
munca, zile de sarbatoare legala, centre comerciale
Titlu speță: Munca în zilele de sărbătoare legală în centrele comerciale
Tip speță: Decizie Civilă
Număr speță: 22
Dată speță: 19/10/2015
Obiect: Recurs în interesul legii
Rezumat / comentarii speță: Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt, conform art. 139 alin. (1) din Codul Muncii 1 și 2 ianuarie, prima și a doua zi de Paști, 1 mai, prima și a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 30 noiembrie/Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, 1 decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora. Potrivit art. 142 din Codul Muncii, salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, respectiv unități sanitare și de alimentație publică, precum și la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității, prevăzute la art. 141, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Codul Muncii nu stabilește care sunt activitățile care, potrivit art. 141, datorită caracterului procesului de producție sau specificului nu pot fi întrerupte. Acest fapt a generat practică neunitară atât la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncă cât și la nivelul instanțelor de judecată. Unele instanțe apreciau că, de vreme ce legea cuprinde expres excepțiile, anume situațiile în care salariații pot lucra în zilele de sărbătoare legală, nu pot fi exceptate și alte activități, cum ar fi aceea de comercializare de produse nealimentare. Faptul că salariații au fost compensați pentru prestarea muncii în zilele de sărbătoare legală nu este suficient pentru a înlătura caracterul contravențional al faptei. Alte instanțe apreciau că, de vreme ce sintagma „specificul activității” nu este definită de Codul Muncii, se poate aprecia că aceasta privește o serie largă de unități și locuri de muncă, respectiv cele din transporturi (aeriene, navale, terestre), telecomunicații, domeniul sanitar și de asistență socială, al aprovizionării populației cu gaze, energie electrică, apă, căldură, alimente, comerțul cu amănuntul și de deservire a populației, din această ultimă categorie făcând parte magazinele, centrele comerciale, restaurantele. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, prin Decizia nr. 22/2015 din 19 octombrie 2015, că fapta angajatorului de a desfășura activități de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale, nu întrunește elementele constitutive ale unei contravenții atunci când angajatorul și-a îndeplinit obligația de compensare cu timp liber corespunzător.
Sursă speță: -
Open
Instituție judecătorească: Înalta Curte de Casație și Justiție
Descarcă: Descarcă
Necompetenta materiala a Curții de Apel pentru conciliere - conflicte colective de munca
exceptie, necompetenta materiala, declinare competenta, legea dialogului social, conciliere, conflict colectiv de munca
Titlu speță: Refuzul nejustificat al autorității publice centrale de a rezolva cererea privitoare la aplicarea prevederilor legii dialogului social. Excepție necompetență materială a Curții de Apel pentru conciliere - conflicte colective de muncă
Tip speță: Sentinţa civilă
Număr speță: 108/CA
Dată speță: 16.06.2015
Obiect: Excepție necompetență materială a Curții de Apel pentru conciliere - conflicte colective de muncă
Rezumat / comentarii speță: Refuzul nejustificat al autorității publice centrale de a rezolva cererea privitoare la aplicarea prevederilor legii dialogului social. Admiterea excepției necompetenței materiale a curții de apel. Declinarea competenței în favoarea secției civile a tribunalului. Potrivit reclamantului, refuzul nejustificat al pârâtului vizează aplicarea dispoziţiilor Legii nr.62/2011 privind dialogul social, respectiv a procedurii concilierii reglementate de art.168 – 174, conciliere care priveşte soluţionarea conflictelor colective de muncă. Această procedură de conciliere se realizează prin intermediul şi cu implicarea unei autorităţi publice centrale, deci nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ în cazul refuzului acestei autorităţi de a efectua concilierea. Competenţa instanţei de contencios administrativ presupune ca obiectul cererii reclamantului şi, ulterior, al refuzului nejustificat, să aibă legătură cu un raport juridic de drept administrativ, să se fundamenteze pe un drept public, chiar dacă textul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004 nu face referire la un anume obiect al cererii. În cauza de faţă se urmăreşte valorificarea unui drept care ţine de sfera raporturilor de muncă, respectiv participarea la concilierea conflictului colectiv de muncă, obiectul refuzului pârâtului situându-se în sfera dreptului privat, care îşi găseşte reglementare chiar în legea dialogului social.
Sursă speță: http://portal.just.ro/36/Documents/DECIZII_RELEVANTE/AN_2015/TRIMESTRUL_II/Decizii%20relevante%20contencios%20trim.II-2015.pdf
Open
Instituție judecătorească: Curtea de Apel Constanța
Descarcă: Descarcă
Nelegalitate greva
greva, nelegalitate, sindicat
Titlu speță: Nelegalitate grevă. Acţiune în constatarea nelegalităţii grevei
Tip speță: Sentință Civilă
Număr speță: 537
Dată speță: 22.02.2013
Obiect: Grevă. Acţiune în constatarea nelegalităţii grevei
Rezumat / comentarii speță: Potrivit art. 183 din Codul Dialogului Social, (1) Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective. (2) Pentru angajaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanţii angajaţilor, cu acordul scris a cel puţin unei pătrimi din numărul angajaţilor unităţii sau, după caz, ai subunităţii ori compartimentului. Un protest al salariaților, fără ca în prealabil să existe o hotărâre a organizației sindicale reprezentative, de declanșare a grevei, nu poate îmbrăca forma juridică a grevei, cu toate consecințele juridice ale acesteia. Ca atare, atât timp cât în perioada 15.02.2013 ora 7,30 – 18.02.2013 ora 9,45 a avut loc un protest spontan din partea unor salariați ai reclamantei, protest care nu a fost organizat de către pârât în calitate de organizație sindicală, neexistând nicio hotărâre din partea acestuia privind declararea unei forme de încetare colectivă a lucrului în cadrul punctului de lucru aparținând reclamantei, înseamnă că în realitate protestul la care au participat salariații reclamantei nu constituie prin însăși natura sa o grevă propriu-zisă, întrucât nu a avut la bază nicio hotărâre din partea pârâtului privind declanșarea unui conflict colectiv de muncă, motiv pentru care reclamanta nu poate pretinde față de pârât constatarea caracterului ilegal al formei de protest respective și deci încetarea acesteia de către pârât.
Sursă speță: http://www.rolii.ro/hotarari/566fed301fa564e7da7f252f
Open
Instituție judecătorească: Tribunalul Prahova, Secția Civilă
Descarcă: Descarcă
Obligatia de a face
contract colectiv de munca, executare CCM, valabilitate CCM
Titlu speță: Obligația de a face: executarea CCM conform clauzelor stipulate
Tip speță: Sentința Civilă și Decizia
Număr speță: 2500 și 1669
Dată speță: 09/12/2011 și 25/04/2012
Obiect: Conflicte individuale de muncă
Rezumat / comentarii speță: Sindicatul SAP a solicitat instanței să constate valabilitatea clauzelor CCMU pentru o perioadă care nu poate depăși 12 luni de la momentul când CCM își încetează aplicabilitatea. Concret, prin clazua inserată în CCM se specifică faptul ca acest contract și prelungește perioada de aplicabilitate cu cel mult 12 luni dacă părțile nu denunță CCM cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării perioadei de valabilitate. Cum părțile contractante nu au denunțat CCM și nu au demarat negocierea unui nou contract, pe de o parte, iar angajatorul nu a respectat clauzele CCM, pe de altă parte, Sindicatul a solicitat instanței să constate valabilitatea CCM.
Sursă speță: Arhiva CNS Cartel Alfa
Open
Instituție judecătorească: Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești
Descarcă: Descarcă
Omisiunea de a indica durata preavizului in decizia de concediere
preaviz, concediere, omisiune preaviz
Titlu speță: Omisiunea de a indica durata preavizului în decizia de concediere
Tip speță: Decizie Civilă
Număr speță: 8
Dată speță: 08/12/2014
Obiect: Recurs în interesul legii
Rezumat / comentarii speță: Cu privire la acordarea dreptului la preaviz al salariatului, s-a constatat în rândul instanțelor judecătorești din România o practică neunitară sub două aspecte. Într-o primă opinie, s-a reținut că omisiunea de a indica în cuprinsul deciziei de concediere durata preavizului atrage nulitatea absolută a deciziei. Într-o altă opinie s-a apreciat că lipsa indicării duratei preavizului în decizia de concediere nu atrage nulitatea, dacă a fost indicată în alt înscris și preavizul a fost, în mod efectiv, acordat. În motivarea acestei opinii s-a menționat că legiuitorul nu a sancționat cu nulitatea absolută decizia de concediere care nu cuprinde unul dintre elementele indicate, ci a arătat că decizia trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu, ceea ce înseamnă că aceste elemente pot fi aduse la cunoștința angajatului și prin intermediul altor înscrisuri emise în completarea deciziei de concediere. Cât timp obligația de a acorda preavizul a fost îndeplinită, neindicarea duratei preavizului în decizia de concediere nu atrage nulitatea deciziei, fiind realizată finalitatea legii, respectiv protejarea salariatului prin acordarea unui interval de timp în care acesta să își poată găsi un loc de muncă. Prin decizia nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 138 din 24 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii cu acest subiect prin care a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) din Codul Muncii, raportat la dispozițiile art. 78 din același cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mențiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancționată cu nulitatea deciziei și a măsurii concedierii atunci când angajatorul face dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul Muncii sau cu durata prevăzută în contractele colective sau individuale de muncă, în ipoteza în care aceasta este mai favorabilă angajatului Cu alte cuvinte, dacă nu s-a acordat preaviz, sancțiunea nu va consta în simpla obligare a angajatorului de a-i plăti salariatului despăgubiri pentru neacordarea preavizului ci efectiv în anularea deciziei de concediere. Dacă preavizul a fost acordat în realitate, faptul că angajatorul a omis prevederea acestuia în decizie nu mai atrage nulitatea concedierii. Va trebui însă ca angajatorul să facă dovada că, în fapt, i-a acordat salariatului preavizul cuvenit.
Sursă speță: -
Open
Instituție judecătorească: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Descarcă: Descarcă
Organul competent să dispună desfacerea contractului individual de muncă
Titlu speță: Organul competent să dispună desfacerea contractului individual de muncă
Tip speță: Decizie civilă
Număr speță: 1212
Dată speță: 2003
Obiect: Dreptul muncii
Rezumat / comentarii speță: -
Sursă speță: http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii/organ-competent-desfacere-cim-1212-2003
Open
Instituție judecătorească: Curtea de Apel Bucureşti
Descarcă: Descarcă
Protectia liderilor sindicali
lideri sindicali, contestatie, protectie lideri sindicali
Titlu speță: Contestaţie la decizia prin care s-a dispus concedierea salariatului, deţinător al unei funcţii eligibile într-un organism sindical
Tip speță: Sentință Civilă
Număr speță: 460
Dată speță: 03.02.2015
Obiect: Contestație
Rezumat / comentarii speță: În conformitate cu art. 9 din Legea 62/2011, „Membrilor organelor de conducere alese ale organizațiilor sindicale li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare în exercitarea funcțiilor lor”, iar potrivit art 10 din aceeași lege, “Sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizațiilor sindicale pentru motive care privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală”. Aceeași protecție este instituită și de dispozițiile art. 220 Codul Muncii.
Sursă speță: http://portal.just.ro/63/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=555
Open
Instituție judecătorească: Tribunalul Dolj
Descarcă: Descarcă
Răspunderea materială a salariaţilor pentru pagubele provocate din vina şi în legătură cu munca lor
Titlu speță: Răspunderea materială a salariaţilor pentru pagubele provocate din vina şi în legătură cu munca lor
Tip speță: Decizie civilă
Număr speță: 900
Dată speță: 2003
Obiect: Dreptul muncii
Rezumat / comentarii speță: -
Sursă speță: http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii/raspundere-materiala-salariati-900-2003
Open
Instituție judecătorească: Curtea de Apel Galaţi
Descarcă: Descarcă
Raspunderea materiala personala
Titlu speță: Răspunderea materială este personală şi nu solidară, pentru pagubele produse de salariaţi în legătură cu munca lor
Tip speță: Decizie civilă
Număr speță: 884/C
Dată speță: 2003
Obiect: Dreptul muncii
Rezumat / comentarii speță: -
Sursă speță: http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii/raspundere-materiala-personala-884-2003
Open
Instituție judecătorească: Curtea de Apel Constanţa
Descarcă: Descarcă
Recurs anulare decizie de concediere
recurs, litigiu de munca,
Titlu speță: Recurs anulare decizie de concediere
Tip speță: Decizia Civilă
Număr speță: 2264
Dată speță: 18/09/2013
Obiect: Recurs litigiu de muncă
Rezumat / comentarii speță: Vezi fișier atașat
Sursă speță: Arhiva Confederaţia Naţionala Sindicală Cartel ALFA
Open
Instituție judecătorească: Curtea de Apel Ploiești
Descarcă: Descarcă
Pagina < 1 2 3 4 5 6 >