English versionEN
Dialog social

Dialog social

Ce este dialogul social?

Dialogul social, aşa cum este el definit de Organizaţia Internaţională a Muncii, include toate tipurile de negocieri, consultări sau simple schimburi de informaţii între reprezentanţi ai guvernului, angajatorilor şi lucrătorilor, cu privire la teme de interes comun din domeniul politicii economice şi sociale.

Poate exista ca proces tripartit, caz în care guvernul este parte oficială a dialogului social sau poate consta în relaţii bilaterale, implicând doar organizaţiile patronale şi sindicale, cu sau fără implicarea directă a guvernului. Procesul de dialog social poate fi informal sau instituţionalizat sau chiar o combinaţie a celor două.

Dialogul social poate avea loc la nivel naţional, regional sau la nivel de întreprindere şi poate fi inter-profesional, sectorial sau o combinaţie a acestora.

Dialogul social este considerat un factor important de progres socio-economic, esenţial pentru promovarea unor condiţii decente de muncă şi pentru reducerea sărăciei. De aceea dialogul social dintre organizaţiile patronale şi sindicale este considerat unul dintre pilonii modelului social european.

 

Legea nr. 62/2011 definește dialog social drept procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă şi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun.

 

Cine sunt partenerii de dialog social?

Art. 1 din Legea nr. 62/2011 indică drept parteneri sociali sindicatele sau organizaţiile sindicale, angajatorii ori organizaţiile patronale, precum şi reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social.

 

Ce sunt organizațiile sindicale?

Sindicatele sunt forme de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul. Organizaţiile sindicale sunt organizații neguvernamentale, independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de organizaţiile patronale.

 

Important! Sindicatele legal constituite se pot asocia după criteriul sectoarelor de activitate. Două sau mai multe sindicate din acelaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale. Două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale. Federaţiile sau confederaţiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale. 

Ce sunt organizațiile patronale?

Organizaţile patronale sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate în baza principiului liberei asocieri, ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii.

Organizațiile patronale sunt organizații neguvernamentale, independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de sindicate. Ele sunt constituite prin asociere liberă, pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel national.

Două sau mai multe organizaţii patronale pot constitui o federaţie patronală. Două sau mai multe federaţii patronale pot constitui o confederaţie patronală.

Organizaţiile patronale îşi pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică.

 

Ce sunt reprezentanții salariaților?

Legea 53/2003, capitolul III, art. 221-226 reglementează activitatea reprezentanţilor salariaţilor:

 

Conform legii, în cazul angajatorilor la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi la care nu sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariaţilor pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop.

 

Reprezentanţii salariaţilor sunt aleşi în cadrul adunării generale a salariaţilor, cu votul a cel puţin jumătate din numărul total al salariaţilor. Reprezentanţii salariaţilor nu pot să desfăşoare activităţi ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.

 

Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale:

  • să urmărească respectarea drepturilor salariaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă şi cu regulamentul intern;
  • să participe la elaborarea regulamentului intern;
  • să promoveze interesele salariaţilor referitoare la salariu, condiţii de muncă, timp de muncă şi timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum şi orice alte interese profesionale, economice şi sociale legate de relaţiile de muncă;
  • să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil;
  • să negocieze contractul colectiv de muncă, în condiţiile legii.

Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi.

 

Sectiuni:

Conflictele colective de muncă
Mai multe despre sindicate
Negocieri colective
Mai multe despre patronate
Starea actuală
La nivel național
Dialogul social european
Modele documente utile
Pachet informativ pentru organizații sindicale și patronale